MANIFEST CATRE ROMANIA

              Desteapta-te romane!

     La 22 de ani de la revolutia sangeroasa din Romania, titlul Imnului National a devenit mai actual decat oricand.
     Esalonul doi si trei al fostului partid comunist, fosti lucratori ai organelor comuniste (multi dintre dansii, cu certificate de revolutionar), precum si unii indivizi pusi pe capatuiala lor in detrimentul tarii, au acaparat puterea totala, aruncand la gunoi sperantele milioanelor de oameni iesiti in strada in acel decembrie insangerat.
     Idealurile strazilor revolutionare au fost ingropate demult, locul lor fiind ocupat de haosul instalat de indivizi ajunsi la putere prin dezinformare, minciuna, promisiuni desantate sau mituire.
     Aroganta, minciuna, ipocrizia, mediocritatea sau dispretul fata de natiune si popor, au devenit obisnuinte ale vietii cotidiene pentru pescuitorii in ape tulburi, mereu nevinovati dar dispusi la raspunsuri in care "ba pe-a matii", detine un loc de  onoare.
     Acum 22 de ani, prin jertfa suprema a sute de nevinovati si prin periclitarea viitorului propriilor noastre familii, am lasat inspre conducere, politicului, singura tara fara datorii din Europa, pentru ca astazi sa o gasim inglodata in datorii si in imposibilitatea de a-si plati pensionarii sau angajatii dar suficient de bogata pentru a-si plati acolitii care o falimenteaza, cu sute de milioane de lei lunar.
     Institutiile si intreprinderile statului, puternic infiltrate de mediocritati impuse politic, se razboiesc intre ele iar diversele categorii socio-profesionale le-au preluat exemplul, principiul "toti impotriva tuturor" fiind incurajat pana la paroxism, tocmai de cei care au, ca sarcina de serviciu, supravegherea bunei functionari sau colaborari a acestora.
     Dupa plecarea a jumatate dintre muncitorii romani, incurajata prin desfiintarea locurilor de munca si numeroasele tunuri care au sacatuit si secatuiesc veniturile si averea tarii (posibile datorita neadoptarii legilor clare, necesare justitiei), economia Romaniei se vede in imposibilitatea asigurarii resurselor necesare functionarii normale a statului.
     Cu o cercetare distrusa, un invatamant in care profesorul a ajuns sluga elevului sau a directorului numit politic, un domeniu sanitar din care profesionistii sunt obligati sa plece, cu functionari pentru care omul este considerat cersetor, cu siguranta cetateanului slabita prin deprofesionalizare si cu pensionari a caror moarte  se asteapta cu infrigurare, Statul Roman se indreapta rapid spre disolutie.
     Priviti-va in oglinda intelectuali! Priviti-va si vedeti daca nu cumva aveti vreo vina pentru tacerea de care ati dat dovada in toata perioada post-decembrista.
     Priviti-va in oglinda cetateni! Priviti-va sa vedeti daca nu cumva, prin neparticiparea la vot, prin votul emotional, votul in bataie de joc sau votul cumparat, ati avut vreo influenta la crearea situatiei in care se afla astazi tara. Priviti-va si nu uitati ca, intr-o tara civilizata, un ales care nu-si respecta promisiunile, nu este dat jos in timpul mandatului dar, nu mai este reales, indiferent de promisiunile sau banii cu care incearca sa mituiasca alegatorii.
     Priviti-va in oglinda, fosti si actuali conducatori!
     Priviti-va sa vedeti daca nu cumva situatia actuala a tarii se datoreaza promovarii mediocritatii, inclusiv in Parlament sau Guvern, prin numirea unor persoane care trebuiau trimise macar sa invete gramatica limbii romane.
     Priviti-va in oglinda, domnule Presedinte!
     Priviti-va si ganditi-va, daca nu cumva, samanta de scandal pe care ati cultivat-o inca de la intrarea dumneavoastra in politica sau traseismul politic pe care l-ati incurajat, au vreun rol in dezastrul in care a ajuns tara. V-am ruga totodata,sa reflectati asupra rolului pe care vi-l ofera Constitutia, acela de arbitru si de REPREZENTANT al Statului si nicidecum, DE SEF AL STATULUI si de partener al Guvernului.
In prag de an electoral si inainte de instrainarea restului de bogatii sau a aurului de la Rosia Montana (cel mai mare tun al istoriei postdecembtiste), poporul acestei tari are obligatia morala de a pune intrebari, iar fostii si actualii conducatori, au obligatia legala de a raspunde.
Tot ce a miscat in aceasta tara, tot ce sa cumparat, falimetat, vandut sau concesionat dupa Revolutie, este necesar de a fi adus de urgenta la cunostinta alegatorilor.
Este necesar a fi desecretizate toate contractele incheiate in ultimii 22 de ani, (incepand  de la Prim-Ministrii, pana la ultimul primar) si aduse la cunostinta alegatorilor, iar acestia, au obligatia de a pune intrebari.
A sosit timpul ca, populatia sa-si ia in serios rolul de judecator al fostilor si actualilor conducatori, pe care i-a ales pentru a administra si imbogati tara, nu pentru a o jefui.
A sosit timpul intrebarilor, dragi concetateni si speram ca nu ne veti dezamagi.
Suntem siguri ca, cel putin dupa acest manifest, initiatorii si sprijinitorii sai, vor deveni persoane vizare si urmarite dar, atragem atentia lucratorilor diverselor institutii despre faptul ca, orice conducator este vremelnic, iar intrebarile pot fi puse oricand, inclusiv despre activitatea domniilor lor.

Aurel Vuta        Marosszeki Alexandru
Vasile Farcas             Sorin Moldovan

 
                                  Atentie la "mamaliga", domnilor!


        Pana nu demult, se parea ca anul 1989 va ramane, pentru mult timp, anul cu
cele mai multe schimbari politice si economice petrecute intr-un timp atat de scurt.
        Victoria zdrobitoare a opozitiei in alegerile poloneze, deschiderea granitei
vestice a Ungariei, prabusirea Zidului Berlinului, inlaturarea lui Husak si Jivkov,in
Cehoslovacia si Bulgaria, incheiate cu revolutia sangeroasa din Romania, nu au
oprit unda de soc a exploziei "mamaligii" din propagarea rapida a acesteia inspre
Est.
       Dupa nici doi ani, dezmembrarea URSS, trecerea tarilor rezultate la econo-
mia de piata, precum si introducerea liberalismului in economiile Chinei si Viet-
namului au consfintit decesul socialismului multilateral dezvoltat, pastrat ca pie-
se de muzeu, prin Cuba sau Coreea de Nord.
       Inca nu s-au incheiat bine schimbarile produse de explozia "mamaligii"
Est-Europene, ca alta "mamaliga", de data aceasta, cea conservata in tari musul-
mane cu regimuri totalitare, a inceput sa explodeze prin Tunisia, Egipt, Yemen,
Siria sau Libia.
       Probabil ca numeni nu va putea intui limita extinderii si proportia schim-
barilor de dupa miscarile de strada din lumea musulmana, cu civilizatiile sale
milenare adormite care se trezesc la viata dar, la incheierea acestui ciclu, lumea
insasi, nu va mai fi la fel.
       Succesiunea evenimentelor prezentate nu are doar scop de inventar, scopul
real fiind acela de a se identifica eventuale similitudini, intre situatiile care le-au
creat, cu situatia actuala din Romania.
       La 22 de ani de la Revolutie, tabloul general al Romaniei nu este tocmai roz,
chiar daca suntem tara membra a NATO si a Uniunii Europene.
       Razboiul intre institutiile Statului, intre institutii si cetateni sau a cetatenilor intre
ei, sprijinit pe fata de persoane sau grupuri de interese straine Romaniei, au ridicat la
rang de politica de Stat principiile "fiecare pe fiecare" sau "toti impotriva tuturor".
       O vorba veche, din batrani, ne spune ca cel care seamana vant, culege fur-
tuna iar proverbele se adeveresc mai devreme sau mai tarziu.
       Daca competitorii aflati in conflict (adica tot poporul) se vor satura de con-
flicte si de vina aruncata asupra lor si vor intoarce armele impotriva celor care i-au
intaratat, ar putea sa explodeze "mamaliga" din nou?



                                                                                Vasile Farcas

        Sus bogatii, jos saracii!


      Sedusi la alegeri, apoi aruncati la cosul de gunoi, saracii Romaniei au totusi,
motive sa fie mandri de ei insisi pentru ca vor salva Romania prin sacrificiul lor sau
pentru ca vor fi tot mai multi si tot mai saraci, iar saracia este cu atat mai frumoasa,
cu cat este mai curata.
      Cat despre salariile sau pensiile nesimtite, sperietori perfecte in campaniile elec-
torale, acestea vor ramane mereu asa cum s-a stabilit (schimbandu-se doar posesorii
lor), atata timp cat, Curtea Constitutionala va ramane un jucator politic.
      Desi exista posibilitatea aducerii lor la un nivel rezonabil prin atacarea legalitatii
sau neconstitutionalitatii reglementarilor ce le-au facut posibile, nimeni nu a soptit
vreun cuvant in acest sens, sub pretextul dreptului castigat. O fi ceva si cu princi-
piul dreptului castigat, numai ca acest principiu ar trebui sa fie aplicat si pensionarilor,
profesorilor, medicilor, functionarilor publici sau celorlalte categorii sociale oropsite, nu
celor promovati politic care, prin incompetenta sau abuz, falimenteaza societatea in-
cetul cu incetul.
      Probabil ca unii vor considera redus numarul celor ce primesc DE LA STATUL
ROMAN, salarii de 2,3,4 sau 5 ori mai mari decat salariul Presedintelui dar reducerea
acestora la nivelul normal, ar crea fonduri pentru cresterea tuturor salariilor cu cel putin 7%.
      Impovarati de biruri, cu salarii tot mai mici, cu preturi tot mai mari si fara nici o sansa
de viitor, acestia si urmasii lor, sunt chemati la solidaritate si sacrificiu, urmand sa
achite datoriile si nota de plata pentru lacomia si incapacitatea celor pe care i-au
ales.
      Multi dintre acestia isi merita soarta pentru ca si-au vandut votul pentru o plasa
cu alimente, luandu-si plata anticipat, fara a calcula anii in care vor astepta viitoarele
alegeri, pentru o noua plata anticipata, adica o noua plasuta sau cativa banuti.
      Cum orice avere fabuloasa, chiar si banii pentru cumpararea de voturi, sunt furati tot din
munca poporului, ramane de vazut daca saracii Romaniei au inteles, in al 12-lea ceas ca,
puterea nu trebuie lasata in mainile celor ce o doresc prea mult si sa respinga prin vot.
tocmai pe cei care vor incerca sa-i cumpere, chiar daca vor primi cadourile otravite.



                                                                                     VASILE FARCAS

  Un SCUT, pentru nimic?

      O buna bucata de timp, despre amplasarea, in Romania, a Scutului american
antiracheta, s-au purtat discutii interminabile si sterile, fara ca populatia sa poata
intelege ceva.
      Refuzat de aproape intreaga Europa, Scutul si-a gasit salas in Romania, tara
a carei conducatori, mai catolici decat Papa, l-au primit cu bratele deschise.
      Jocul la doua capete (intre Europa si SUA), este specific politicii romanesti
post-decembriste, dar fuga dupa doi iepuri se termina, de obicei, cu esecuri.
      Slugarnicia fata de o America ca a excelat prin indicatii, nicidecum prin aju-
toare sau investitii, este, nu numai contraproductiva, ci si periculoasa. Orgoliul
ranit al puternicilor Europei, probabil satui de duplicitatea unei Romanii care se
face pres in fata Americii, (tara ce nu ne-a ajutat cu nimic), ar putea rabufni la tonul
ridicat, cu care se pretind tot mai multe facilitati pentru calitatea de membru, ca-
litate obtinuta cu indulgenta, pe baza unor promisiuni si programe de care s-a
uitat.
      Revenind la Scutul American, ma gandesc la eventualele pericole ce pandesc
Romania de dupa colt, fara ca noi, muritorii de rand, sa stim.
      Vor oare sa ne invadeze rusii? Sau ungurii?
      Or fi fost arabii suparati de distanta mare ce-i separa de America si se im-
punea aducerea americanilor mai aproape, pentru reducerea cheltuielilor cu tero-
rismul?
      Or fi intentionat rusii sa ne reduca pretul la gaze, prin eliminarea intermedia-
rilor si livrarea directa, afectand baietii destepti?
      O fi Scutul vreo sperietoare, folosita de "catelusul" roman, pentru a latra in
voie la dulaul rus?
      Iata cateva intrebari, carora s-ar putea sa le aflam raspunsul, de la teroristii
care vor veni in cautarea americanilor, sau de la rusi, cand ne vor creste pretul ga-
zelor.
      Pana atunci, nu ne ramane decat sa lasam scepticismul si sa devenim optimisti.
      Poate Scutul american nu se va ocupa de rachetele ce vor vana romanii, ci de
sabotorii interni, care se inmultesc ca si chinezii, de peste 20 de ani.
      Privit de politicieni ca un tun electoral, Scutul american poate sa incurce niste
calcule, dar, la fel de bine, poate sa declanseze (prin efectele sale) si descalcirea
unor ite politice, la impletirea carora s-a "muncit" din greu, dupa Revolutie.



                                                                 Vasile Farcas

  REFUZUL DIALOGULUI!

     Desi l-am respectat ca sef de Stat, niciodata nu am votat pt Ion Iliescu (considerandu-l o em-
blema a autoritarismului) , privesc astazi cu stupoare, vazand cum, discipolii acestuia l-au depasit
cu mult.
     Oricate greseli a facut Iliescu atunci cand era Presedinte, anumite pareri ale opozitiei sau ale
partenerilor sociali, erau luate in considerare, pareri ale "tradatorilor" Coposu, Ratiu sau Campeanu
benefiind la randul lor, de un oarecare respect.
     Ce ne-au adus insa discipolii acestuia, cadre de baza in orchestrarea mineriadelor?
     ADRIAN NASTASE, arogantul care ne trimitea sa-i numaram ouale, conducatorul partidului re-
fuzat de Basescu la masa socialistilor europeni, socialist declarat, a aplicat mai multe masuri de dreapta
decat insusi FSN-ul refacut in Marea Coalitie (visul implinit al domnului Basescu), instalat la putere
dupa alegerile din 2008, castigate prin promisiuni electorale de proportii rar intalnite.
     Inchis in propria carapace, izolat de popor si ocupat mai mult cu ideea de refacere a partidului unic
prin racolare de primari sau parlamentari, acesta nu a ezitat sa aplice uneori, in nume propriu, unele
idei economice de dreapta, pastrand in felul acesta trendul ascendent al tarii.
     TRAIAN BASESCU, anticomunistul, in ce se spune, comunistul, in ce face, presedintele care pro-
mitea reformarea statului si eradicarea coruptiei prin "intoarcerea la popor", a ajuns sa se ascunda de
acesta, dupa numai sapte ani de presedentie.
     Ridiculizand orice idei venite dinafara cercului sau de acoliti, incalcand Constitutia pe care jurase
sa o respecte in calitate de arbitru, ridicand tradarea la nivel de virtute si improscand cu noroi inspre
toate institutiile Statului, discipolul lui Iliescu a reusit sa aduca tara in situatia in care, fiecare uraste pe
fiecare si toti lupta impotriva tuturor.
     Mimand dialoguri sau consultari in numele democratiei, finalizate intotdeauna prin comunicarea unor
decizii deja luate, acesta si-a abandonat de mult rolul de arbitru, lasand jocul democratic la cheremul
noii burghezii proletare si tara fara arbitru.
     Daca politica inseamna arta compromisului, necesar mersului inainte, politica post decembrista
reprezinta un paradox, politica comunistului Iliescu dovedindu-se uneori, mai democrata decat democratia
promovata de anticomunistul Basescu.
     Probabil ca, romanii ar trebui sa se gandeasca din ce in ce mai mult, la un presedinte ales dinafara
cercurilor de interese politice, inainte de a se trezi aruncati dintr-o Europa tot mai exigenta si nerab-
datoare.




                                                                                                 Vasile Farcas

  REFUZUL DIALOGULUI!

     Desi l-am respectat ca sef de Stat, niciodata nu am votat pt Ion Iliescu (considerandu-l o em-
blema a autoritarismului) , privesc astazi cu stupoare, vazand cum, discipolii acestuia l-au depasit
cu mult.
     Oricate greseli a facut Iliescu atunci cand era Presedinte, anumite pareri ale opozitiei sau ale
partenerilor sociali, erau luate in considerare, pareri ale "tradatorilor" Coposu, Ratiu sau Campeanu
benefiind la randul lor, de un oarecare respect.
     Ce ne-au adus insa discipolii acestuia, cadre de baza in orchestrarea mineriadelor?
     ADRIAN NASTASE, arogantul care ne trimitea sa-i numaram ouale, conducatorul partidului re-
fuzat de Basescu la masa socialistilor europeni, socialist declarat, a aplicat mai multe masuri de dreapta
decat insusi FSN-ul refacut in Marea Coalitie (visul implinit al domnului Basescu), instalat la putere
dupa alegerile din 2008, castigate prin promisiuni electorale de proportii rar intalnite.
     Inchis in propria carapace, izolat de popor si ocupat mai mult cu ideea de refacere a partidului unic
prin racolare de primari sau parlamentari, acesta nu a ezitat sa aplice uneori, in nume propriu, unele
idei economice de dreapta, pastrand in felul acesta trendul ascendent al tarii.
     TRAIAN BASESCU, anticomunistul, in ce se spune, comunistul, in ce face, presedintele care pro-
mitea reformarea statului si eradicarea coruptiei prin "intoarcerea la popor", a ajuns sa se ascunda de
acesta, dupa numai sapte ani de presedentie.
     Ridiculizand orice idei venite dinafara cercului sau de acoliti, incalcand Constitutia pe care jurase
sa o respecte in calitate de arbitru, ridicand tradarea la nivel de virtute si improscand cu noroi inspre
toate institutiile Statului, discipolul lui Iliescu a reusit sa aduca tara in situatia in care, fiecare uraste pe
fiecare si toti lupta impotriva tuturor.
     Mimand dialoguri sau consultari in numele democratiei, finalizate intotdeauna prin comunicarea unor
decizii deja luate, acesta si-a abandonat de mult rolul de arbitru, lasand jocul democratic la cheremul
noii burghezii proletare si tara fara arbitru.
     Daca politica inseamna arta compromisului, necesar mersului inainte, politica post decembrista
reprezinta un paradox, politica comunistului Iliescu dovedindu-se uneori, mai democrata decat democratia
promovata de anticomunistul Basescu.
     Probabil ca, romanii ar trebui sa se gandeasca din ce in ce mai mult, la un presedinte ales dinafara
cercurilor de interese politice, inainte de a se trezi aruncati dintr-o Europa tot mai exigenta si nerab-
datoare.




                                                                                                 Vasile Farcas

 Se prabuseste Boc? Sau Basescu?

     Iata o intrebare careia, omul de rand nu-i poate raspunde, necunoscand firele ce-i
leaga de diverse grupuri de interese, mai mult financiare decat nationale. Oricum, da-
toriile reciproce pe care le-au avut unul fata de celalat, sunt platite cu varf si indesat,cu
sudoarea acestui popor.
     Din pacate pentru fiecare dintre dansii (prabusiti in sondaje tinandu-se de mana),
a sosit timpul cand nu mai exista loc pentru doi, o alegere dureroasa urmand sa mar-
cheze, definitiv, viata unuia dintre dansii, prin aruncarea la gunoi din politica de varf.
     Si, ca o ironie a soartei, sacrificarea unuia dintre dansii, nu inseamna si salvarea ce-
luilalt, inseamna doar o amanare de moment a unui sfarsit inevitabil, care se apropie in-
grijorator de repede si imposibil de ocolit.
     Daca premierul Boc pierde conducerea Guvernului, pierde sansa sprijinirii financiare
a fidelilor sai iar in final, si conducerea partidului, iar daca va pierde conducerea partidului
pierderea conducerii Guvernului ramane doar o chestiune de timp, promisiunile domnului
Basescu avand valoare zero.
     Oricat de incalecat s-a lasat pana acum, putem spune ca premierul este un om fara
coloana vertebrala, dar, in nici un caz, nu putem spune ca este prost si nu-si da seama
ca pierderea oricareia dintre functii ii va fi catastrofala, ceea ce il va datermina sa tina cu
dintii de amandoua.
     De partea cealalta, Traian Basescu, obisnuit sa dea mereu vina pe altii, are nevoie, ca
de apa, de una dintre functii, atat pentru a-si spala imaginea dezastruoasa a guvernarii pe
care a condus-o, cat si pentru impunerea gruparii Udrea, femeia ce-l poate duce la pra-
busire.
     Ghinionul domnului presedinte nu se mai numeste Ponta sau Antonescu, ghinionul dom-
niei sale se numeste acum Emil Boc, premierul care nu a invatat nimic despre verticalitate,
 de la domnul Tariceanu dar a invatat cate ceva despre supravietuire, suficient pentru a nu
accepta sacrificiul sau, pentru supravietuireas altuia.
     Oricare dintre domniile lor va pierde, adevaratul perdant este Romania, tara neguvernata
din lipsa de timp (timp folosit pentru intrigi), sau din cauza unor ambitii personale, mai mult
sau mai putin justificate.
     Mizand pe inteligenta premierului, sunt convins de faptul ca, cel care va fi nevoit sa re-
nunte momentan la ambitii este presedintele, strans cu usa de furtuna creata chiar de dom-
nia sa.
     In caz contrar, previziune domnului Voiculescu legate de posibila suspendare a prese-
dintelui, se poate adevari mai repede decat s-ar fi asteptat cineva, si asta, nu din vina UDMR
sau UNPR, ci  a propriului partid, partid pe care, desi l-a aruncat cu forta in varf, nu l-a in-
teles niciodata.


                                                                      Vasile Farcas

In atentia Domnului Presedinte Traian Basescu
                                         Domnului Prim Ministru Emil Boc



             Stimati conducatori!
     Dupa analize indelungi, cauzate de decizia dumneavoastra de a opri plata indem-
nizatiilor pentru luptatorii remarcati in Revolutie,grupul conducatorilor revolutiei din Tg-
Mures a ajuns la concluzia ca exista posibilitatea platii indemnizatiilor, fara ca Statul
Roman sa piarda vreun dolar.
     Este vorba de concersionarea zacamintelor aurifere de la Rosia Montana.
     Solutia este concesionarea acestor zacaminte revolutionarilor, cu tariful de 3,5%
in favoarea Statului Roman, asa cum urmariti sa-l concesionati strainilor, oferind in a-
cest fel recunostinta celor ce si-au sacrificat viata pentru inlaturarea comunismului.
     Dupa consultari cu diversi revolutionari din tara, s-a ajuns la concluzia ca acest
mod de recunostinta este cat se poate de logic, cu atat mai mult cu cat, majoritatea
bogatiilor solului si subsolului au fost concesionate cu aceeasi taxa de redeventa mi-
zerabila.
     Mai mult chiar, vom cauta sa evitam dezastrul ecologic cauzat de exploatarea cu
cianuri, o parte din beneficii le vom dona diverselor categorii sociale carora Statul este
pus in situatia de a-i ajuta, contribuind in acest fel la degrevarea Statului de plata unor
ajutoare.
     Nu stim daca solicitarea nostra va gasi intelegerea necesara dar suntem siguri de
un lucru, acela de a nu accepta taierea vreunui leu din indemnizatii, in caz contrar find
decisi sa nu cedam nimic si sa facem tot posibilul pentru ca, cel mai mare tun din isto-
ria Romaniei post decembriste sa fie un esec pentru promotorii sai.
     Stiu ca am devenit deja o persoana vizata sau voi deveni dupa prezentul apel,poate
mie se va reusi sa mi se inchida gura prin metodele mafiote traditionale,dar nu stiu cum
li se va inchide gura si celorlate sute, care lucreaza in acelasi sens si care, din fericire,
inca nu sunt cunoscuti.
     Cat priveste pe impostorii dintre revolutionari, acestia sunt aparuti din vina guverne-
lor succesive, care, in loc sa incheie preschimbarea cerificatelor in termen de un an,au
prorogat in permanenta legea, timp de sapte ani.

                                                                               Farcas Vasile
                                                                         str. Horea 39/3, Tg_mures


     Apelul va fi distribuit mass mediei interne si internationale.

APEL DOMNULUI PRESEDINTE TRAIAN BASESCU

In atentia Domnului Presedinte Traian Basescu
Domnului Prim Ministru Emil Boc
　
　
Stimati conducatori!
Dupa analize indelungi, cauzate de decizia dumneavoastra de a opri plata indem-
nizatiilor pentru luptatorii remarcati in Revolutie,grupul conducatorilor revolutiei din Tg-
Mures a ajuns la concluzia ca exista posibilitatea platii indemnizatiilor, fara ca Statul
Roman sa piarda vreun dolar.
Este vorba de concersionarea zacamintelor aurifere de la Rosia Montana.
Solutia este concesionarea acestor zacaminte revolutionarilor, cu tariful de 3,5%
in favoarea Statului Roman, asa cum urmariti sa-l concesionati strainilor, oferind in a-
cest fel recunostinta celor ce si-au sacrificat viata pentru inlaturarea comunismului.
Dupa consultari cu diversi revolutionari din tara, s-a ajuns la concluzia ca acest
mod de recunostinta este cat se poate de logic, cu atat mai mult cu cat, majoritatea
bogatiilor solului si subsolului au fost concesionate cu aceeasi taxa de redeventa mi-
zerabila.
Mai mult chiar, vom cauta sa evitam dezastrul ecologic cauzat de exploatarea cu
cianuri, o parte din beneficii le vom dona diverselor categorii sociale carora Statul este
pus in situatia de a-i ajuta, contribuind in acest fel la degrevarea Statului de plata unor
ajutoare.
Nu stim daca solicitarea nostra va gasi intelegerea necesara dar suntem siguri de
un lucru, acela de a nu accepta taierea vreunui leu din indemnizatii, in caz contrar find
decisi sa nu cedam nimic si sa facem tot posibilul pentru ca, cel mai mare tun din isto-
ria Romaniei post decembriste sa fie un esec pentru promotorii sai.
Stiu ca am devenit deja o persoana vizata sau voi deveni dupa prezentul apel,poate
mie se va reusi sa mi se inchida gura prin metodele mafiote traditionale,dar nu stiu cum
li se va inchide gura si celorlate sute, care lucreaza in acelasi sens si care, din fericire,
inca nu sunt cunoscuti.
Cat priveste pe impostorii dintre revolutionari, acestia sunt aparuti din vina guverne-
lor succesive, care, in loc sa incheie preschimbarea cerificatelor in termen de un an,au
prorogat in permanenta legea, timp de sapte ani.
Farcas Vasile
str. Horea 39/3, Tg_mures
　
Apelul va fi distribuit mass mediei interne si internationale.

SCRISOARE DESCHISA DOMNILOR POLITICIENI AI ROMANIEI POST-DECEMBRISTE

SCRISOARE DESCHISA
DOMNILOR POLITICIENI AI ROMANIEI POST-DECEMBRISTE

　
　
In sprijinul Constitutiei, a Principiilor Dreptului European, a Legii si a Idealurilor Revolutiei din Decembrie
1989, va rog sa procedati de urgenta la revizuirea intentiilor de oprire a platii indemnizatiilor Luptatorilor remarcati,
precum si a modului in care intelegeti sa acordati recunostinta cuvenita celor care si-au asumat rolul de organizatori
si conducatori a miscarilor revolutionare, in diverse imprejurari si locuri din tara, inainte de fuga dictatorului.
Este regretabil faptul ca, la 22 de ani de la revolutie, cei care si-au riscat viata, punand in pericol si vii-
torul propriilor familii, in numele unor idealuri care au readus zambetul sperantei pe buzele romanilor, continua sa
fie marginalizati prin mijloacele de informare-dezinformare, aflate in mainile adevaratilor profitori, cei care, prin mar-
savie sau incapacitate, au facut sa se volatilizeze zeci de miliarde de dolari anual, in toata perioada post-decembrista
O vorba veche, din batrani, na spune ca, cel pe care nu-l lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti, vorba de
care, conducatorii adevaratei revolutii nu au tinut cont, aparandu-i pe "fosti" de furia dezlantuita a multimii, fara sa se
gandeasca macar un moment la ura pe care acestia le-o purta.
Cum fiecare zona din tara are propria ei istorie revolutionara, pentru evitarea unor confuzii care sa puna
sub semnul intrebarii cele prezentate mai sus, voi reda doar situatia, fosta si actuala, din municipiul Tg-Mures, oras
cu o revolutie sangeroasa, inceputa in dimineata de 21 decembrie 89 dar batut de Dumnezeu cu "mineriada" din
martie 1990, probabil, cea mai eficienta miscare de reasezare a "fostilor" pe crengile noii puteri.
Revenind la revolutia mureseana adevarata, cea de dinaintea fugii dictatorului, voi nominaliza, in ordine
cronologica, doar 10 persoane care si-au asumat PE FATA, rolul de conducatori, organizand mari grupuri sau
coloane pe care le-au insufletit prin discursuri incapute cu prezentarea identitatii si ocupatiei, astfel: VUTA AUREL,
MOLDOVAN SORIN, MAROSSZEKI ALEXANDRU, GUDIU MIRCEA, REGHIAN CONSTANTIN, KIRALY KAROLY,
FLOREAN AUREL, FARCAS VASILE (subsemnatul), al zecelea fiind colonelul MAPN, BINZARU CORNELIU, retro-
gradat la gradul de soldat in dimineata lui 21 decembrie, pentru opozitie fata de inarmarea militarilor.
Cu exceptia domnului Kiraly, care nu si-a depus dosar, toate celelalte persoane nominalizate au do-
bandit certificat de luptator Remarcat in 1996 si urmeaza a-si pierde indemnizatia pentru ca fostii si actualii con-
ducatori, ii catalogheaza ca impostori si profitori.
In privinta mult trambitatelor drepturi, doar un spatiu amarat si o locuinta apar in dreptul celor 10. Nici
o scutire de impozit pe salariu, nici un credit cu dobanda subventionata, nici un metru de teren si nici macar gradul
de general, pe care-l merita colonelul Binzariu, doar satisfactia de a nu fi decapitati precum conducatorii Revolutiei
Franceze, desi izolarea si asimilarea noastra cu profitorii si impostorii, ne-a decapitat moral.
Desigur ca Revolutia Mureseana nu s-a limitat la cei zece, alte numeroase persoane s-au remarcat
prin fapte deosebite in timpul revolutiei si, prin urmare, isi vor pierde si ei indemnizatiile, urmand sa priveasca "cu
mandrie" la indemnizatiile victimelor din timpul luptei pentru putere, la militienii, securistii sau teroristii raniti de fu-
ria multimii, la ranitii cu adeverinte medicale de 3-4 zile si la retinutii (multi in afara zonei de conflict) pentru pre-
zumtia de participare la revolta populara.
Acestora, Statul Roman (devenit capitalist prin jertfa primilor) va continua sa le acorde indemnizatii
si recunostinta cuvenita altora, provocand satisfactie si zambetul sarcastic al celor 200.000 de fosti ilegalisti, acti-
visti, securisti sau tortionari (cu pensii de sute de milioane) sau al "fostilor", cocotati in varful piramidelor politice
sau economice.
Auzim mereu ca este criza dar nu intelegem cum am ajuns aici, din moment ce, am lasat politicie-
nilor o tara fara datorii, cu o rezerva valutara considerabila si numeroase creante de incasat, precum si cu o eco-
nomie ce asigura zece milioane de locuri de munca.
Intelegem si faptul ca, revolutionari fiind, suntem datori sa sprijinim tara dar nu intelegem de ce aplica
discriminarea si se incepe cu noi, cu profesorii, cu medicii, cu armata, cu functionarii publici si cu pensionarii si
nu confisca nimeni sutele de miliarde de dolari furati.
Sunt adevarate "stive de bani" furati si aflati la vedere dar niciodata atinse de vreo confiscare, sub pretextul dreptului de proprietate.
A cui proprietate, domnilor procurori??? Credeti ca arestarile televizate vor scoate tara din criza fara
ca dumneavoastra sa confiscati averile furate, averi care ar scoate tara din trei crize, nu din una???
In ceea ce ma priveste pe mine, deceptiile post-revolutionare m-au scarbit dar inca nu m-au in-
vins. La 20 decembrie, cu ocazia zilelor Orasului Martir Tg-Mures, voi organiza un Parastas al Idealurilor Strazii
din Decembrie 89, idealuri inmormantate de mine in decembrie 2003, printr-un ceremonial si un sicriu depus la
Troita Eroilor din Tg-Mures.
　
　
　
　
　
Cu dezgust,
Farcas Vasile, dupa unii revolutionar, dupa altii profitor

10 INTREBARI DE ZIUA ROMANIEI

DOAR 10 INTREBARI DE ZIUA ROMANIEI!!
　
　
　
　
1- Cum de au disparut dupa Revolutie, 6 milioane de locuri de munca?
2- De ce nu s-a recuperat nimic din sutele de miliarde de dolari furate?
3- De ce s-au concesionat pe nimic bogatiile solului si subsolului, Romania fiind una dintre tarile cu cele mai
multe bogatii naturale?
4- Unde sunt marile complexe agro-zootehnice, incepand cu COMTIM, perla care asigura carne pentru o
buna parte din locuitorii Europei?
5- Unde sunt marile exploatatii agricole, pomicole sau viticole daca, din exportatori am devenit importatori a
80% din alimente?
6- Unde sunt marile combinate de utilaj greu sau uzine ca ROMAN, TRACTORUL, SEMANATOAREA, 23
AUGUST si alte sute, daca importam aproape totul?
7- Unde sunt zecile de Institute si centre de cercetare, cele ce trebuiau sa fie avangarda dezvoltarii economiei?
8- Unde sunt milioanele de muncitori supercalificati sau tinerii cu cea mai mare capacitate de munca?
9- Unde sunt inginerii, doctorii sau specialistii, pentru pregatirea carora, tara a cheltuit miliarde de dolari?
10- Unde mai este ceva, pentru ca noi, muritorii de rand, nu mai vedem nimic.

Sunt doar zece din sutele de intrebari, suficient insa pentru a se verifica ipoteza unei posibile subminari a
economiei nationale, cu atat mai mult cu cat, la 22 decembrie 1989 vi s-a incredintat spre conducere, sin-
gura tata fara datorii din Europa.
　
　
　
Vasile Farcas