REFUZUL DIALOGULUI!

     Desi l-am respectat ca sef de Stat, niciodata nu am votat pt Ion Iliescu (considerandu-l o em-
blema a autoritarismului) , privesc astazi cu stupoare, vazand cum, discipolii acestuia l-au depasit
cu mult.
     Oricate greseli a facut Iliescu atunci cand era Presedinte, anumite pareri ale opozitiei sau ale
partenerilor sociali, erau luate in considerare, pareri ale "tradatorilor" Coposu, Ratiu sau Campeanu
benefiind la randul lor, de un oarecare respect.
     Ce ne-au adus insa discipolii acestuia, cadre de baza in orchestrarea mineriadelor?
     ADRIAN NASTASE, arogantul care ne trimitea sa-i numaram ouale, conducatorul partidului re-
fuzat de Basescu la masa socialistilor europeni, socialist declarat, a aplicat mai multe masuri de dreapta
decat insusi FSN-ul refacut in Marea Coalitie (visul implinit al domnului Basescu), instalat la putere
dupa alegerile din 2008, castigate prin promisiuni electorale de proportii rar intalnite.
     Inchis in propria carapace, izolat de popor si ocupat mai mult cu ideea de refacere a partidului unic
prin racolare de primari sau parlamentari, acesta nu a ezitat sa aplice uneori, in nume propriu, unele
idei economice de dreapta, pastrand in felul acesta trendul ascendent al tarii.
     TRAIAN BASESCU, anticomunistul, in ce se spune, comunistul, in ce face, presedintele care pro-
mitea reformarea statului si eradicarea coruptiei prin "intoarcerea la popor", a ajuns sa se ascunda de
acesta, dupa numai sapte ani de presedentie.
     Ridiculizand orice idei venite dinafara cercului sau de acoliti, incalcand Constitutia pe care jurase
sa o respecte in calitate de arbitru, ridicand tradarea la nivel de virtute si improscand cu noroi inspre
toate institutiile Statului, discipolul lui Iliescu a reusit sa aduca tara in situatia in care, fiecare uraste pe
fiecare si toti lupta impotriva tuturor.
     Mimand dialoguri sau consultari in numele democratiei, finalizate intotdeauna prin comunicarea unor
decizii deja luate, acesta si-a abandonat de mult rolul de arbitru, lasand jocul democratic la cheremul
noii burghezii proletare si tara fara arbitru.
     Daca politica inseamna arta compromisului, necesar mersului inainte, politica post decembrista
reprezinta un paradox, politica comunistului Iliescu dovedindu-se uneori, mai democrata decat democratia
promovata de anticomunistul Basescu.
     Probabil ca, romanii ar trebui sa se gandeasca din ce in ce mai mult, la un presedinte ales dinafara
cercurilor de interese politice, inainte de a se trezi aruncati dintr-o Europa tot mai exigenta si nerab-
datoare.




                                                                                                 Vasile Farcas